O ventilație bună impermeabilă are performanțe bune în ceea ce privește rezistența la apă, rezistența la compresiune și rezistența la temperatură. În general, datorită rezistenței la temperatură ridicată a materialului, ventilatorul finisat impermeabil poate rezista la temperaturi ridicate de până la 100. Poate ajunge la minus 30 de grade la temperatură foarte scăzută, astfel încât adaptabilitatea la temperatură este de asemenea foarte bună.
Cu toate acestea, orificiile de ventilație impermeabile de proastă calitate sau chiar membranele false respirabile sunt în general realizate din diverse adezivi, cum ar fi lipiciul compozit topit la cald și lipiciul spray, care sunt mai frecvente. Gurile de ventilație impermeabile din anii 2000 sunt foarte slabe ca rezistență la temperatură. O temperatură puțin mai ridicată decât temperatura normală va face ca lipiciul să se topească și să crape, ducând la delaminare, astfel încât orificiile de ventilație impermeabile de calitate slabă vor fi și ele lipicioase la atingere.
Există, de asemenea, diferența între presiune și antioxidare. În general, o membrană respirabilă bună poate ajunge la 2 metri sub presiune hidrostatică fără deformare și deteriorare. Poate fi folosit în continuare normal și poate fi folosit pentru impermeabilizare de proastă calitate. In ceea ce priveste gurile de aerisire, daca presiunea hidrostatica nu poate ajunge la un metru, va incepe sa curga si sa crape. Și mai rău, poate atinge doar 30 cm de presiune a apei și nu va funcționa normal. Gurile de ventilație impermeabile cu o calitate slabă antioxidare sunt în general realizate din materiale de tip PP. Proprietățile anti-îmbătrânire ale acestui material sunt foarte slabe, mai ales sub iradierea razelor ultraviolete, își va accelera propria îmbătrânire și își va scurta durata de viață.